Mi-e dor....

Mi-e dor de poemul pe care nu îl voi scrie niciodată, 
Mi-e dor de gândul curat al lui Dumnezeu,
Ucis  de greutatea cuvintelor rostite 
De noi...
Mi-e dor..de ochii Tăi albaştrii,   
Mi-e dor să-mi scald sufletul în aroma singurătăţii 
Pe care să o sorb în genunchi 
La ceasul cel de taină 
Al eliberării de patimi.
Mi-e dor de Tine.....şi de NOI
Iubesc şi plâng 
Sub povara trupului cuvintelor 
Ce mi-au strivit  sufletul de ceară 
Cu lacrimi fierbinţi .
Mi-e dor de ceea ce nu am iubit 
Şi aş fi putut iubi
Mi-e dor de ceea ce am uitat 
Şi nu  am putut ierta  
Mi-e dor de speranţa de a fi 
EU...............
În tornada Vieţii.
Iubesc şi plâng
Mi-e dor de Tine....şi de Noi
Tăcerea Ta rupe în fâşii adânci 
Slaba lumină din sufletul meu.
Unde eşti?
Mi-e dor....de Iubirea Ta 
De dincolo de cuvinte,
De ochii tăi albaştrii, Doamne!! 
Pentru că, tot ce-am fost, 
Ce sunt sau ce voi fi 
Cândva, undeva,mâine sau azi,
Sunt numai deşarte  iluzii....
Pentru iubirea, uitarea şi iertarea 
Pe care nu le-am putut oferi.
Fără DRAGOSTEA TA.....

   

"Atunci când n-am să mai pot iubi pe nimeni, voi muri.Voi care ştiţi că meritaţi dragostea mea aveţi grijă să nu mă ucideţi!!" (Geo Bogza)

O viaţă, un destin şi un timp sunt cele trei mari şanse acordate omenirii de Divinitate pentru a se perfecţiona prin dragoste, credinţă şi speranţă! 




ATENŢIE!!!!
Poezia aparţine autorului acestui blog şi orice încercare de preluare, furt sau copiere în orice mod sau pe orice suport se pedepseşte conform legilor în vigoare.Rog în mod respectuos pe cei care vor să preia fotografii de orice fel sau conţinut scris să îmi ceară acordul în prealabil.Cu drag şi respect, Mara